Reforma în educaţie ... hmm.
Tot felul de "specialişti" fac tot felul de consideraţii pe tema asta.
Prima mea constatare e că avem două cuvinte care încep cu "R": Reformă şi Rahat.
În altă parte, cred că tot la un subiect al tău, zicem că schimbările consecutive care au chinuit minţile elevilor şi care au distrus învăţământul românesc, sunt ca şi nişte petice cusute pe o haină. Indiferent dacă fiecare fiecare din ele e de calitate, ansamblul e jenat. Poate fiecare măsură ută până acum, e în felul ei, văzută separat una bună, dar dacă ne uităm la ansamblu e varză pentru că nu se potrivesc una cu alta.
Cel mai bine ar fi ca tot sistemul să fie reînfiinţat, după reguli de funcţionare.
La o Dacie poţi să îi pui orice zorzoane doreşti tot Dacie rămâne, dacă unui Trabant îi pui cel mai puternic motor de Mercedez nu vei obţine o maşină performantă ci una căreia i se rupe şasiul la prima cheie.
Cred că acel mou sistem ar trebui să mai facă o pauză cu unele chestii.
De exemplu la manuale. Să zicem la matematică. Demonstraţiile unor teoreme şi formularea unor probleme este pentru minte copiilor cu mult mai complicată decât teorema sau problema în sine. Manualele să fie făcute în aşa fel încât elevul să înţeleagă singur ce i se cere, fără a avea nevoie de ajutorul altora.
Poate educaţia unui copil ar trebui să înceapă cu lucruri simple, să bată la uşă, să salute, să spună mulţumesc, când e cazul.
Poate, atunci când se întâmplă lucruri urâte (ex. bătăi între copii, sau între profesori şi copii) măsura care se va lua să nu mai fie doar interzicerea telefoanelor cu cameră de filmat, pentru ca să scadă şansele de a se afla, ci să fie pedepsiţi vinovaţii.
:::::::::::::::
Cred că într-un fel ar trebui ca schimbarea învăţământului să nu o mai facă ministrul care oricum se va schimba după un timp apoi vine altul, cu alte idei.
Ar trebui ca regulile de funcţionare să fie făcute de un organism apolitic, format din specialişti adevăraţi şi nu de unii consideraţi aşa doar pentru că unui partid îi plac sau nu ochii lui.
