Evident că pentru a nu face rău nimănui, fraza de sus se referă la torentele de munte, cu apă rece, chestii, pe căldura asta. Dar România are-încă- o mare problemă. Citeam relativ recent că ORDA- și cealaltă preferată a mea- BSA-ul- iar au pus de-o vânare de software ilegal.
Aici e legea proastă. Nu știu cine a dat-o, a apărut parcă prin 1996...2000. Dar ținând seama de sărăcia existentă în România, unde nu-ți poți permite să arunci un 300...600 de Euro ca să încerci un soft (nu mă refer la softuri mai scumpe- sunt unele care sparg 600.000 Euro), legiuitorul ar fi trebuit să discearnă între:
1. folosul pentru uzul personal- care, după umila mea părere, ar trebui să fie [/u] peste tot în lume și
2. folosul pentru scopuri comerciale- pentru care mi se pare normal să plătești. Exemplific- dacă folosesc Corel-ul să scot un poster pentru o conferință- de exemplu- ar trebui să îl pot folosi gratis, fără limita de 30 zile a produselor demo. Acuma există acel instrument plăcut și frumos denumit sandbox și în mod normal ai putea să instalezi orice produs trial sau demo în sandbox și peste 30 de zile să-l reinstalezi. Dar nu sunt sigur că funcționează chestia- și în plus, există diverse chei, cheițe și alte alea făcute să-i dea utilizatorului bătăi de cap. Dacă, pe de altă parte, folosesc Corelul să fac felicitări de Sfântul Așteaptă, felicitări pe care le vând și câștig- e normal să plătesc.
Lăcomia producătorilor de soft- în frunte cu Microsoft, bineînțeles- n-are însă limite. Am luat un Office 10- cu bani, evident. Nu-l pot instala decât pe un calculator- deși l-am plătit full și nu mă intersează 5 licențe- ci pur și simplu calculatorul de pe care tastez și laptop-ul cu care lucrez la TV. Dar laptop-ul n-are conexiune la Internet iar eu nu pot să îl instalez fără această conexiune pentru că cheia furnizată merge doar o dată...
Lumea ar fi mai bună, categoric, dacă s-ar implementa ideea propusă.
