Părinţii - parteneri

[Doll]

Cei mai apropiaţi parteneri ai dascălului sunt părinţii. În acelaşi timp, ei sunt primii interesaţi în desăvârşirea "construcţiei" ăsteia vecină cu arta, care durează cel puţin 13-14 ani (dacă includem şi grădiniţa), care are ca rezultat personalitatea omului în devenire.

E foarte probabil ca, în anii următori, familia să aibă un rol din ce în ce mai pregnant în funcţionarea sistemului educaţional, pentru că nimeni nu cunoaşte complexitatea de trăsături ale copilului ca individualitate mai bine decât persoanele care i-au urmărit evoluţia încă de la naştere.
Prevăd nişte reglementări care vor viza chiar şi un parteneriat bugetar, în condiţiile în care bugetul naţional are probleme cu susţinerea exclusivă a sistemului.

Dragi părinţi, aveţi cuvântul! 

[Sam]

Cei mai apropiaţi parteneri ai dascălului sunt părinţii. În acelaşi timp, ei sunt primii interesaţi în desăvârşirea "construcţiei" ăsteia vecină cu arta, care durează cel puţin 13-14 ani (dacă includem şi grădiniţa), care are ca rezultat personalitatea omului în devenire.

E foarte probabil ca, în anii următori, familia să aibă un rol din ce în ce mai pregnant în funcţionarea sistemului educaţional, pentru că nimeni nu cunoaşte complexitatea de trăsături ale copilului ca individualitate mai bine decât persoanele care i-au urmărit evoluţia încă de la naştere.
Prevăd nişte reglementări care vor viza chiar şi un parteneriat bugetar, în condiţiile în care bugetul naţional are probleme cu susţinerea exclusivă a sistemului.

Dragi părinţi, aveţi cuvântul! 

Parinti de copii scolari, vrei sa spui?
Familia dollo a avut un rol pregnant. Se pare ca acele vremuri s-au dus. Familia pentru multi inseamna cate doua servici, plecat dimineata venit seara, probleme si tensiuni la munca. Cine are norocul sa aiba niste bunici inca sta bine.
Familia incepe sa insemne din ce in ce mai mult televizorul si calculatorul conectat sau nu la internet.
Pentru "high class" de la politician la pitipoanca de la TV familie inseamna bona, ca mama si tata sunt si ei ocupati ca restul lumii. Astia stiu si mai putin despre propriul copil decat primii.
Asa ca, precizand daca mai e nevoie ca nu generalizez, cine ne educa plozii?
Noi nu, scoala, nu....
Parteneriat familie-scoala...suna frumos.
Poate spui mai concret ce reglementari prevezi ca sa vorbim la concret.

[Doll]

Având în vedere faptul că Funeriu are temeinice legături spirituale cu Franţa, iau în calcul şi posibilul model francez în ceea ce priveşte educaţia, ca sistem.

Am vizitat mai multe instituţii de învăţământ acolo, cu diferite ocazii. Una dintre ele ne-a fost parteneră într-un proiect Comenius şi astfel am aflat mai multe aspecte ale "alianţei" dintre familie şi şcoală care funcţionează foarte bine acolo.
Şcoala e susţinută financiar cam 60% de către stat, restul aparţinând părinţilor. În situaţia asta, cuvântul despre care vorbeam în deschidere capătă şi partea de greutate pe care i-o conferă banul cu care contribuie. E un pic... proprietar, aşa că interesul îi e cu atât mai accentuat.
Cantina - element indispensabil în situaţia în care programul şcolar se încheie la ora 17 - era gestionată tot cu sprijinul părinţilor, benevol, eşalonat, aceştia asigurând servicii specifice acolo. Tot păprinţii au făcut demersuri pentru a identifica o firmă (Sodexho) care să ofere prânzul sub formă de sponsorizare. Aici, însă, presupun că statul francez ARE legi care să stimuleze astfel de activităţi!

De-aia spun că educaţia nu se poate "repara" pe bucăţele, în situaţia în care se află, după 20 de ani, ci trebuie DISLOCAT aproape totul şi înlocuit cu ALTCEVA, cu totul altceva, dar în acelaşi timp, pentru coerenţă şi funcţionalitate, trebuie "umblat" şi la aspecte legislative şi administrative adiacente.

[CG]

Dragi părinţi, aveţi cuvântul! 

Nu ca părinte vorbesc, ci ca observator.
Un caz concret - s-a făcut un proiect numit "Şcoală pentru părinţi" undeva la ţară, cu oameni de-ai locului, destul de neşcoliţi, neinteresaţi de soarta copiilor lor şcolari, ocupaţi cu munca ogorului, cu trăitul mai de pe-o zi pe alta, deci, nişte părinţi total dezinteresaţi de procesul educativ al propriilor lor copii. Au fost aduşi în bănci şi au fost familiarizaţi, pe durata mai multor luni, cu materiile învăţate de copiii lor, cu specificul vârstei şcolare, cu metodele de învăţare, cu aspecte privind solializarea (s-a lăsat şi cu o excursie pe la Sinaia) şi cu alte lucruri foarte utile în a-i face pe părinţi să-şi înţeleagă copiii. Oamenii aceia, aşa simpli şi, aparent, de niciun ajutor şcolii, s-au schimbat radical, devenind mult mai toleranţi cu copiii lor şi mai receptivi la solicitările şcolii. Totul se poate sintetiza într-o replică a unei fetiţe: "Doamna învăţătoare, mama se poartă altfel cu mine". Devenise mult mai înţelegătoare şi mai receptivă la necesităţile copilului.
Cred că acest program ar prinde şi la părinţii de care vorbeşte Sam - cei care nu au timp şi optează pentru bone, menajere şi bodyguarzi.
Avem foarte multe opţiuni pentru foarte multe probleme, dar ne complacem în şi mai multe lucruri.

[lucaman]

Cei mai apropiaţi parteneri ai dascălului sunt părinţii. În acelaşi timp, ei sunt primii interesaţi în desăvârşirea "construcţiei" ăsteia vecină cu arta, care durează cel puţin 13-14 ani (dacă includem şi grădiniţa), care are ca rezultat personalitatea omului în devenire.

E foarte probabil ca, în anii următori, familia să aibă un rol din ce în ce mai pregnant în funcţionarea sistemului educaţional, pentru că nimeni nu cunoaşte complexitatea de trăsături ale copilului ca individualitate mai bine decât persoanele care i-au urmărit evoluţia încă de la naştere.
Prevăd nişte reglementări care vor viza chiar şi un parteneriat bugetar, în condiţiile în care bugetul naţional are probleme cu susţinerea exclusivă a sistemului.

Dragi părinţi, aveţi cuvântul! 

Parinti de copii scolari, vrei sa spui?
Familia dollo a avut un rol pregnant. Se pare ca acele vremuri s-au dus. Familia pentru multi inseamna cate doua servici, plecat dimineata venit seara, probleme si tensiuni la munca. Cine are norocul sa aiba niste bunici inca sta bine.
Familia incepe sa insemne din ce in ce mai mult televizorul si calculatorul conectat sau nu la internet.
Pentru "high class" de la politician la pitipoanca de la TV familie inseamna bona, ca mama si tata sunt si ei ocupati ca restul lumii. Astia stiu si mai putin despre propriul copil decat primii.
Asa ca, precizand daca mai e nevoie ca nu generalizez, cine ne educa plozii?
Noi nu, scoala, nu....
Parteneriat familie-scoala...suna frumos.
Poate spui mai concret ce reglementari prevezi ca sa vorbim la concret.

sam,se lucreaza de ceva vreme pe planeta asta ca sa se slabeasca rolul familiei.globalizarea nu are nevoie de familii ci de indivizi.in felul asta baietii ii pot manipula mai usor ,ii pot exploata mai bine.

[Doll]

Am cuprins si noi, in urma cu ceva ani, acest fel de "scoala" pentru parinti, in derularea proiectului Educatia 2000+, in propria noastra scoala.
Nu pot sa vorbesc despre reticenta, doar despre faptul ca, dupa primele sedinte care au beneficiat de o prezenta multumitoare datorata curiozitatii, parintii au ales, totusi, sa acorde prioritate luptei de zi cu zi pentru un altfel de confort al copilului decat cel spiritual.
Din ce in ce mai mult se poate observa ca, in conceptia noii familii romanesti, copilul bine hranit, bine spalat si caruia ii oferi ca recompensa a rezultatelor la invatatura indeplinirea unor capricii este ceea ce se numeste copilul crescut corect.
Comunicarea constanta si consecventa pe teme oferite de situatiile cotidiene este o corvoada mult prea obositoare pentru parintii coplesiti de problemele vremurilor! 

[Doll]

Sam, reglementarile nu sunt posibile, dupa parerea mea, pe domeniul strict educational. Ceea ce observi tu e foarte clar, dar toate astea sunt consecintele evolutiei sociale care a eliminat accentul pus pana acum cateva decenii pe familia traditionala. Si asta e un fenomen care s-a instaurat nu numai in Romania.
Cu toate astea, in multe dintre celelalte tari, esecurile relatiilor dintre cei doi parinti n-au eliminat responsabilitatea fiecaruia in parte fata de educatia copilului, chiar si in conditiile in care vietile personale ale mamei si tatalui au devenit independente.

In societatea noastra, educatia nu este axata demult pe notiuni ca responsabilitate, implicare, bine public, protectie fata de sentimentele aproapelui etc.

Ce reglementari prevad? Pai... pentru societatea asta supertehnologizata, continuturile programelor scolare au devenit demult desuete. INFORMATIA exista pretutindeni. ACCESAREA si INTERPRETAREA ei, APLICABILIZAREA (ca sa fiu mai "laica" in exprimare!) foloaselor fiecarei informatii in parte, ADAPTAREA informatiei la statutul de solutie a diverselor situatii problema... s.a.m.d. - toate astea nu ai timp sa le realizezi din cauza tonelor de "stocari" pe care curriculumul te obliga sa-l asiguri, ignorand faptul ca ele, neutilizate o vreme, se pierd in uitare, deci efortul de memorare se dovedeste complet inutil!

Copilul trebuie pus SA FACA chestii, ca SA INVETE sa le faca, chiar si din greseli. Dar asta nu e suficient s-o faca doar scoala. Iar atata timp cat acasa parintii se straduiesc sa-l fereasca de micile responsabilitati potrivite varstei, afirmand ca "lasa-l, saracu', macar el sa aiba o copilarie mai buna decat a fost a mea!", copilul asteapta si de la societate un clopot de cristal care sa-l protejeze de probleme!

[ceaikovski]

Dolo, ma bucur ca ai deschis acest topic.
Mai intai as vrea sa spun ca ai dreptate, parintii sunt partenerii profesorilor si invers.
Ca sa poata fi parteneri, insa, ar trebui ca parintii sa aiba CU CINE DISCUTA.
Prin urmare, deoarece dirigintii NU DISCUTA cu parintii, as face o propunere: sa se oblige dirigintii sa comunice de oricate ori e nevoie cu parintele, si de min 2 ori/semestru pe mail eventual, despre situatia scolara a copilului/elev.

Dau urmatoarea motivatie: la noi in clasa sunt jumate din parinti FOARTE INTERESATI de evolutia scolara a elevului, iar jumate nu prea.
Cand ne intalnim la sedinte, o facem doar pt informari gen: trebuie bani pt cutare, sau sa semnam la inceput de an ca am luat la cunostinta ceva. Atat.
Ori noi suntem interesati de multe alte chestiuni, legate de COMPORTAMENTUL elevului, de EVOLUTIA lui scolara, de PSIHOLOGIA lui la scoala, etc.
Aceste lucruri nu se discuta deloc. De aceea cand copilul face nazdravanii mai mari la scoala, si parintii sunt chemati urgent, ei sunt SOCATI: "cum? copilul meu nu face asta sau ailalta". Deci, copilul se comporta de multe ori diferit la scoala, fata de acasa.

[ceaikovski]

am o adaugire: sa se dea posibilitatea parintilor sa initieze sedinte, atunci cand e nevoie, iar dirigintele sa participe. Eventual si cu copiii daca e nevoie.

[Ana Armanca]

Cei mai apropiaţi parteneri ai dascălului sunt părinţii. În acelaşi timp, ei sunt primii interesaţi în desăvârşirea "construcţiei" ăsteia vecină cu arta, care durează cel puţin 13-14 ani (dacă includem şi grădiniţa), care are ca rezultat personalitatea omului în devenire.
E foarte probabil ca, în anii următori, familia să aibă un rol din ce în ce mai pregnant în funcţionarea sistemului educaţional, pentru că nimeni nu cunoaşte complexitatea de trăsături ale copilului ca individualitate mai bine decât persoanele care i-au urmărit evoluţia încă de la naştere.
Prevăd nişte reglementări care vor viza chiar şi un parteneriat bugetar, în condiţiile în care bugetul naţional are probleme cu susţinerea exclusivă a sistemului.

Dragi părinţi, aveţi cuvântul! 

Ai dreptate, Doll, noi părinţii suntem cei care avem primii "cuvântul". Înţelepţii chinezi spun că un copil trebuie învăţat până la 3 ani să-şi respecte părinţii, pentru că atunci îşi va respecta şi dascălii. Şi că de la 3 ani se-ncepe învăţarea unei limbi străine.
Eu i-am ascultat. Mai ştiam că unui copil trebuie să-i intre în subconştient informaţia pe mai multe căi (vizual, auditiv etc) pentru a se fixa. Nu îi poţi preda unui copil de 3 ani, dar te poţi juca! Aşa am ajuns să împărţim jucăriile, să am şi eu păpuşica mea, cubuleţe, creionaşe, să ne jucăm, să le-mbrăcăm şi pieptănăm şi în timpul acesta îi numeam obiectele şi în engleză... Am trecut apoi la alte jocuri, alte cuvinte noi rostite şi arătate... Rezultatul a fost foarte bun. Fiica mea are o mare uşurinţă în a învăţa limbi străine.
Avem o mare răspundere, noi, părinţii...  Copilul te imită, ia de la tine şi când tu crezi că face ureche surdă sau se revoltă... Am stabilit ora la care intră seara în casă şi ţineam să fie cu stricteţe respectată. S-a revoltat un an, s-a revoltat şi al doilea an, ca apoi să o aud: "Ştii, mama, eu am să fiu mai severă cu copiii mei. Afară sunt foarte multe pericole!"

[Cucuveaua]

am o adaugire: sa se dea posibilitatea parintilor sa initieze sedinte, atunci cand e nevoie, iar dirigintele sa participe. Eventual si cu copiii daca e nevoie.

Interesant. Ce argumente ai că prezenţa copilului la discuţia părinte-diriginte ar fi benefică?

[Laur]

Cei mai apropiaţi parteneri ai dascălului sunt părinţii. În acelaşi timp, ei sunt primii interesaţi în desăvârşirea "construcţiei" ăsteia vecină cu arta, care durează cel puţin 13-14 ani (dacă includem şi grădiniţa), care are ca rezultat personalitatea omului în devenire.

E foarte probabil ca, în anii următori, familia să aibă un rol din ce în ce mai pregnant în funcţionarea sistemului educaţional, pentru că nimeni nu cunoaşte complexitatea de trăsături ale copilului ca individualitate mai bine decât persoanele care i-au urmărit evoluţia încă de la naştere.
Prevăd nişte reglementări care vor viza chiar şi un parteneriat bugetar, în condiţiile în care bugetul naţional are probleme cu susţinerea exclusivă a sistemului.

Aşa ar trebui să fie. Câţi părinţi îşi mai fac azi datoria de părinte?! Banul la buzunarul copilului şi cu asta majoritatea cred că au terminat ce aveau de făcut pentru copii.