Ideea de bază este că elevul trebuie să-și formeze un număr minim de competențe, competențe care să le poată exploata cu succes pe piața muncii- care se va deschide la nivel European. Pe de altă parte sunt anumite materii- relevantă fiind ”Limba română” -care ne caracterizează ca popor și la care nu se poate renunța. În mod curios, un elev de la o școală normală din Franța sau Marea Britanie termină cu foarte multe informații de cultură generală, pentru specializări precise existând școlile tehnice, care formează lucrători orientați pe o anumită meserie.
Pentru elevul român există 2 competențe strict necesare- cunoașterea la perfecție a unei limbi străine precum și utilizarea calculatorului. O serie de materii socotite strict necesare de generațiile anterioare- cum ar fi matematica și fizica- sunt acum pre-dispuse la reduceri drastice, odată cu dezvoltarea programelor de calculator. De ce să mai plictisești copilul cu altceva decât matematici elementare dacă un program gen Mathlab sau mathCad rezolvă integrale cât de complexe sau calculează ecuații în mod literal- funcții care îți luau peste o oră să le calculezi ? Stabilirea unor linii clare, explicite atât pentru copii cât și pentru părinți în urma educației primare și liceale ar fi de preferat. S-ar ști astfel că la liceul X se poate învăța engleză de nivel de Toefl și că există posibilitatea ca împreună cu bacalaureatul să dai și unul- mai multe teste recunoscute internațional- care ar ajuta adolescentul să aibă succes pe piața muncii- la nivel European. Aceste lucruri vor determina competiția între școli- și licee și vor constitui baza progresului ulterior. În plus, ar putea să fie lăsată o portiță pentru dacăli ca să câștige mai bine- definind profesori de excelență și stabilind dreptul școlii/liceului să ceară de la părinți taxe separate dacă doresc dobândirea unor aptitudini suplimentare pentru copiii lor...
O erata, nu " Educația- o provocare pentru guvernul Boc !" ci " Educația- o provocare pentru societatea romaneasca !".
Reasezarea invatamantului romanesc pe alte principii si premize (din punct de vedere educational) va duce, inevitabil, la restructurarea si redimensionarea organizatorica a institutiilor de invatamant.
Avem o puzderie de institutii superioare de invatamant, recte, o cantitate mare de "tineri masterati" si un numar mult prea mic de absolventi "de calitate".
In tarile cu o infloritoare economie si o reala economie de clasa, numarul persoanelor "cu diploma" reprezinta doar 20-30% din numarul personalului calificat, ne lipsesc "meseriasii si tehnicienii", cunostintele solide si utile se insusesc la locul de munca, nu in perioada de scolarizare.
In alte tari, mai mult de 50% din cei ce urmeaza un institut superior de invatamant, o fac pe propriile speze, din postura de salariati, dupa 20-25 de ani, si cei mai mult, devin specialisti in domeniile in care activeaza, la locul de munca, datorita cursurilor de specializare.
Fara o schimbare profunda a mentalitatilor actuale, societatea romaneasca, mult prea snoaba si fudula, va continua sa contabilizeze, pagubos si inutil, "tinerii sai absolventi de studii superioare" si sa sa sufere datorita nivelului scazut de conostinte si abilitati a "specialistilor" sai.